A fost arestat în toamna lui 1948 și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru activitate în cadrul Frățiilor de Cruce. Fiind student, a cunoscut ororile fenomenului Pitești, făcând parte din primele loturi torturate în camera 4 Spital. A fost eliberat din închisoare în 1956 și s-a stabilit la Timișoara. După 1989 a proiectat și ridicat o cruce comemorativă în localitatea natală, dedicată luptătorilor anticomuniști din zonă. Și-a publicat pentru prima dată memoriile din închisoare în 2015 sub titlul “O viață sub semnele vremurilor”.

„Ca la o comandă, grupul cu reeducarea a tras paturile metalice pe mozaicul camerei, formând un fel de baricadă în faţa celorlalţi. Tot atât de repede cum au tras paturile, s-au repezit asupra noastră, lovind la întâmplare cu bucăţi de scânduri scurte şi cu cozi de mătură. S-a produs o învălmăşeală de neînchipuit, urlete, vaiete, o bătaie generală pentru fiecare, toţi ceilalţi fiind opresori. A început să curgă sânge din feţele lovite, iar lupta continua pe tot întinsul camerei…”