Între 1940-1941 este elev al Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă din Ploiești, iar în 1942 pleacă pe front, în linia întâi, luptând în Batalionul 1 Vânători de Munte, trupele de elită ale Armatei Române la acea vreme. Este decorat cu Virtutea Militară, Ordinul Mihai Viteazul și cu Crucea de Fier în urma bătăliilor pentru cucerirea Sevastopolului.

Este luat prizonier la 12 mai 1944 de sovietici și trece prin mai multe lagăre timp de 12 ani, până în 1955. La repatrierea în România este acuzat ca fiind legionar, criminal de război și pentru uneltire împotriva ordinii sociale din România și condamnat la 18 ani de închisoare Din cei 18 ani, Aurel State va executa 8. În 1964, în urma decretului de eliberare a deţinuţilor politici din România, părăseşte închisoarea din Aiud ca membru al ultimului lot de deţinuţi: cei care refuzaseră până la capăt “reeducarea”. Moare la 19 noiembrie 1983.

„«Drumul crucii» avea să înceapă pentru Aurel State în beciurile Poliţiei  din Câmpulung.  Directorul Școlii Normale Carol  I își luase mâna protectoare de pe cel mai bun elev al său, iar Siguranţa Statului credea că își face datoria. După o săptămână de torturi, declaraţia a rămas însă aceeași: Nu știu nimic. Nici un cuvânt în plus. Doar privirea senină a celui ce a știut încă de la 18 ani că adevărata luptă nu e cu lumea, ci cu sine însuși. Nici mai târziu, când călăii s-au schimbat şi torturile s-au perfecţionat, Aurel State n-a putut fi îngenuncheat. Aceeași  privire senină și același răspuns: Nu știu. Sau, când totuși era limpede că știe: «Știu, dar nu vă spun. Încercaţi să aflaţi de la mine!». Și Securitatea noului regim a încercat în fel și chip, căci ea nu putea să creadă că există pe lume și cavaleri de neînvins.”

Marcel Petrişor despre Aurel State