Este arestat în 1948, la 21 de ani. Este reținut în beciurile Securităţii din Oraviţa și Satu Mare, apoi judecat de Tribunalul din Cluj şi condamnat  la 6 ani temniță grea pentru apartenență la Frățiile de Cruce, în cadrul Grupului Bohotici”, care activa în Transilvania de Nord. Este întemniţat la Penitenciarul din Aiud (unde o vreme a lucrat ca matriţer în atelierele închisorii), iar în 1952 este transferat la „Zarcă”, locul de maximă severitate şi siguranţă al Penitenciarului, fiind supus celui mai aspru regim de tortură psihică şi fizică, până la eliberarea din 15 octombrie 1954.

Slăbit şi bolnav de TBC, se întoarce acasă, la Negreşti, unde transcrie poeziile memorate în închisoare ale lui Radu Gyr. Internat de urgenţă la Spitalul TBC din Constanţa, duce cu el şi cele trei caiete (care conţineau în jur de 300 de poezii).

În 1955 se căsătorește cu Tudora Manea.

A fost unul dintre cei mai buni „memoratori” de poezie din detenție, memorând și notând în jur de 300 de poezii în 3 caiete. Acesta va fi motivul rearestării din 1958, când primește o condamnare la temniță grea pe viață, comutată apoi la 25 de ani. La scurt timp este arestată și soția sa, Tudora, condamnată la 10 ani de închisoare pentru omisiune de denunț, din care a executat aproape 5 ani.

După ce a trecut prin beciurile Securităţii din Reşiţa și Timişoara, a stat închis 4 ani la Constanța (în regim de exterminare: legat în lanţuri cu zale de grosimea degetelor, la picioare, şi din când în când şi de mâini, fără a avea voie să stea în pat, nu putea să facă decât patru paşi înainte şi tot patru înapoi; își amintea că, tocindu-se, lanţurile i-au fost schimbate de șase sau de şapte ori!) și – cu o scurtă trecere pe la Jilava – 2 ani la Aiud (unde l-a mai apucat, în „Zarcă”, pe Nichifor Crainic, pe care l-a cunoscut personal și căruia i-a memorat mai multe poezii). A fost eliberat la 37 de ani, în vara lui 1964, ca urmare a grațierii generale a deținuților politici, la presiunea democraţiilor occidentale.