Este arestat în 1952, la 22 de ani, pe motiv că îi împrumutase cartela sa de masă criticului literar Ovidiu Cotruş – nepotul poetului Aron Cotruş –, pe care noul regim îl considera “duşman al poporului”. Arestat noaptea din Cluj, unde era student, trece prin Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara până în toamna lui 1956 are parte doar de câteva luni de libertate, după care este rearestat sub acuzaţia de a fi participat la un “complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, a stat sub teroarea sentinţei mereu amânate până în august 1957. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou tur al groazei pe la Interne-Malmaison-Uranus-Jilava-Aiud.

După arestare, împreună cu Gheorghe Calciu, transcrie poeziile lui Nichifor Crainic și își scrie memoriile din detenție. Este rearestat în 1968 pentru 8 zile, în perchezițiile Securității fiind descoperite atât poeziile lui Nichifor Crainic, cât și memoriile lui Marcel Petrișor.

În anii ‘80, a fost printre puținii care i-au stat aproape lui Petre Țuțea.

„Într-o dimineaţă de martie a anului 1958, din duba cenușie a MAI, pe care scria „PÂINE“, fură zvârlite la poarta Jilavei trupurile a doi inși care până atunci nu se văzuseră niciodată. Erau ca doi saci legaţi fedeleș și aruncaţi dintr-un vagon de marfă ajuns, cu sau fără voie, la destinaţie. Soarta, întâmpla rea sau cine știe ce socoteli ale biroului de anchetă îi făcuseră să cadă alături, iar închisoarea îi primea într-o celulă de beton ca un stomac flămând, pentru care nu se punea niciodată problema digestiei. Orice ar fi fost aruncat acolo era perfect digerat și absorbit până la ultima picătură. De-ndată însă ce se simţiră alături în celula de beton, cei doi încercară să se și cunoască.

– Tu cine ești?

– Marcel Petrișor. Dar tu?

– Gheorghe Calciu.”