„… Şi ajungând la uşa Raiului, îngerul o aude pe Marghioliţa zicând cu nădejde mântuitoare: «Aşa am trăit! Dumnezeu să mă ierte pentru păcatele făcute cu aieste mâini cu care scriu acum!»

Iată că, din harul Domnului, scrisul nostru românesc s-a mai îmbogăţit cu încă o carte de memorialistică sănătoasă, cum nu s-a mai scris de multă vreme sau chiar niciodată!”

IPS Calinic Argeşeanul

Limba autoarei este una curgătoare, limpede, cu parfumul şi culoarea zonei din care provine. Eşti tentat să ţi-o imaginezi povestind, ascultându-i direct glasul şi inflexiunile lui. Ştie să creeze o atmosferă, să te învăluie cu ea, să te ţină aproape de firul povestirii, să te poarte cu ea în lumea amintirilor ei.

– Costion Nicolescu