Descriere

Marghiolița Huzum, o țărancă ce își scrie memoriile la 80 de ani. Trece prin război, pierderea Basarabiei, comunizare și colectivizare, evenimente pe care le primește cu înțelepciunea și așezarea românului de la sat, rămânând dârză în prispa casei pe care a construit-o cu propriile-i mâini. Volumul se deschide cu un studiu introductiv despre colectivizare semnat de Ionuț Mircea Marcu, o prefață de Costion Nicolescu și un cuvânt al IPS Calinic Argeșeanul. Volumul este presărat cu ilustrații din satul Copăceana.

„După ce pleacă, mă urc pe scară şi văd podul măturat. Nu mai era nici grămada de fasole. Atunci nu mai ştiu de frică! Putiau să-mi ia capul, ca la Sfântul Ioan Botezătorul, ori pielea, ca la Brâncoveni!… Numai hoţul aista, care era activist, stătia aşa şi privia ce tablou era… Mi-ar fi luat viaţa, dar nu putia. Şi aştepta, poate mă voi lua de partid. Dar eu ştiam ce vorbiam. Luam pe toţi sfinţii care muriseră în chinuri grele şi-i strigam să-mi vină în ajutor.”

Marghiolița Huzum